Solomon era fiul lui David si, atunci cand a ajuns pe tronul regatului, fiind inca tanar, si-a pus toata nadejdea in Dumnezeu si s-a rugat lui:
-Nu iti cer, Doamne, nici bogatii, nici putere. Nu doresc nici victorii nenumarate peste dusmani si nici viata lunga si lipsita de griji. Tot ce indraznesc sa iti cer, Doamne, este intelepciune, sa imi pot conduce supusii cu dreptate si mila, sa pot deosebi ce este bine de ce este rau.
Dumnezeu s-a bucurat de asemenea rugaciune smerita si, printr-o minune, i-a raspuns:
-Deoarece n-ai cerut viata lunga si nici bogatie, n-ai cerut nici sufletele dusmanilor tai-iata!-Eu voi face dupa cavantul tau: iti dau inima inteleapta si priceputa, cum n-a fost nimeni inaintea ta si nici nu va mai fi altul dupa tine. Ba mai mult, iti voi da si tot ce n-ai cerut: bogatie si slava, asa incat nici un rege nu va mai fi asemenea tie; iar daca vei merge pe drumul Meu si vei respecta legile Mele si poruncile Mele vei avea si zile multe.
Cum a descoperit Regele Solomon adevarul
Au venit, odata, la Regele Solomon doua femei care se certau si nimeni nu le putea face dreptate, caci nimeni nu putea afla adevarul. Iata ce se intamplase: erau doua tinere mame, care locuiau in aceeasi casa si care nascusera de curand fiecare cate un prunc. Regele Solomon a ascultat-o pe cea dintai:
-Marite imparat, cer dreptate, caci pruncul acestei femei a murit azi-noapte, iar ea, vicleana, l-a luat din bratele mele pe al meu, in timp ce eu dormeam si acum, sustine ca este fiul ei si ca al meu ar fi murit. Nu e adevarat, pruncul acesta este al meu si vreau sa-mi dea copilul inapoi!
Solomon a ascultat-o si pe cea de-a doua femeie. Aceasta sustinea sus si tare ca ea este mama copilului adus cu ele si ca cealalta minte de fapt, doar ca sa-i ia copilul.
Regele asculta linistit si vazand cum galceava dintre cele doua femei nu contenea si-a dat seama cum o poate descoperi pe mincinoasa. S-a ridicat deodata cu hotarare si a strigat strajerilor:
-Aduceti-mi de indata sabia sa tai acest copil pe din doua si fiecare mama sa ia jumatate, caci altfel vad ca nu se pot impaca!
Una dintre femei a ramas muta de uimire, nestiind ce sa zica, dar cealalta a strigat sfasiata de durere si plangand:
-Nu, nu omorati pruncul! Lasati sa-l ia ea, mai bine sa-l ia ea decat sa moara copilul. Nu faceti asta, mai bine renunt eu la el, dar sa traiasca, decat sa moara…
In acea clipa regele Solomon a stiut ca aceasta e femeia care spunea adevarul. A privit-o cu bunatate si i-a zis:
-Fara nici o indoiala tu esti mama pruncului, caci dragostea ta este capabila de orice sacrificiu si numai o mama adevarata ar fi in stare de orice pentru a-i salva viata copilului. Ia-ti fiul si mergeti cu pace inapoi la casa voastra.
Vestea despre cum a stiut regele Solomon sa afle adevarul si sa imparta dreptatea s-a raspandit cu repeziciune in intreg regatul si toti oamenii multumeau lui Dumnezeu ca i-a binecuvantat cu un rege drept si bun.
www.lumeacredintei.ro
vineri, 13 martie 2009
Incredere
Un om calatorea pe un drum de tara, impreuna cu sotia sa. Obositi de atata mers si vazand ca ii prinde noaptea pe drum, cei doi calatori au vrut sa traga la un han. Dar hangiul, om rau, a refuzat sa-i primeasca, spunandu-le ca nu mai are camere libere. Nevasta omului s-a aratat nemultumita.
- Ei, lasa, femeie - a incercat sa o linisteasca omul - lasa, ca stie Dumnezeu ce e mai bine!
- Mai, omule - zise atunci femeia sa - da' ce poate fi bine cand - uite! - nu avem unde sta peste noapte?!
In sfarsit, au plecat mai departe si, spre bucuria lor, au intalnit un taran, om sarac, dar bun la suflet. Vazand ca i-a prins noaptea pe drum, taranul i-a primit cu drag in casuta lui.
Dar a doua zi dimineata, cand au vrut sa plece mai departe, taranul le-a dat o veste uluitoare celor doi calatori: peste noapte, hanul fusese atacat de hoti, care ii jefuisera pe toti calatorii.
- Vezi, i-a mai spus omul femeii - trebuie sa avem incredere in felul in care Dumnezeu le randuieste pe toate. Tii minte ce ti-am spus aseara ? "Lasa, stie Dumnezeu ce e mai bine."
"Fara nici o indoiala ca Dumnezeu randuieste faptele noastre mai bine decat am putea-o face noi insine."
www.copilul.ro
- Ei, lasa, femeie - a incercat sa o linisteasca omul - lasa, ca stie Dumnezeu ce e mai bine!
- Mai, omule - zise atunci femeia sa - da' ce poate fi bine cand - uite! - nu avem unde sta peste noapte?!
In sfarsit, au plecat mai departe si, spre bucuria lor, au intalnit un taran, om sarac, dar bun la suflet. Vazand ca i-a prins noaptea pe drum, taranul i-a primit cu drag in casuta lui.
Dar a doua zi dimineata, cand au vrut sa plece mai departe, taranul le-a dat o veste uluitoare celor doi calatori: peste noapte, hanul fusese atacat de hoti, care ii jefuisera pe toti calatorii.
- Vezi, i-a mai spus omul femeii - trebuie sa avem incredere in felul in care Dumnezeu le randuieste pe toate. Tii minte ce ti-am spus aseara ? "Lasa, stie Dumnezeu ce e mai bine."
"Fara nici o indoiala ca Dumnezeu randuieste faptele noastre mai bine decat am putea-o face noi insine."
www.copilul.ro
Imparatia acestei lumi
Un batran pustnic fu invitat odata la curtea regelui.
- Invidiez un om sfant ca tine, care se multumeste cu atat de putin, spuse regele.
- Eu invidiez pe majestatea voastra care se multumeste cu si mai putin decat mine, raspunse pustnicul.
- Cum poti spune asta, cand intreaga tara imi apartine? zise imparatul ofensat.
- Tocmai de asta. Eu am muzica sferelor ceresti. Eu am raurile si muntii intregii lumi, am luna si soarele, pentru ca il am pe Dumnezeu in inima. Tot ce are majestatea voastra, pe de alta parte, este aceasta imparatie.
www.copilul.ro
- Invidiez un om sfant ca tine, care se multumeste cu atat de putin, spuse regele.
- Eu invidiez pe majestatea voastra care se multumeste cu si mai putin decat mine, raspunse pustnicul.
- Cum poti spune asta, cand intreaga tara imi apartine? zise imparatul ofensat.
- Tocmai de asta. Eu am muzica sferelor ceresti. Eu am raurile si muntii intregii lumi, am luna si soarele, pentru ca il am pe Dumnezeu in inima. Tot ce are majestatea voastra, pe de alta parte, este aceasta imparatie.
www.copilul.ro
Greutatea pacatelor
Trecand prin sat, un preot s-a intalnit cu un taran care nu prea venea pe la biserica. Oprindu-l i-a zis:
- Fiule, de ce nu ai venit ieri la slujba? Ai avut vreun necaz? Pot sa te ajut cu ceva?
- Parinte, nu am avut vreme, m-am luat cu una, cu alta si...
- Vai, fiule, nu se poate sa nu-ti faci timp sa vii la biserica, sa aprinzi o lumanare si sa spui o rugaciune...! Daca tu nu te gandesti la Dumnezeu si nu cauti ajutorul Sau, cum ai vrea sa-ti poarte El de grija? Orice probleme ai avea, chiar daca nu le poti rezolva singur, chiar daca nimeni nu ar fi in stare sa te ajute, Dumnezeu poate. El iti da sanatate, liniste si spor in casa. Insa daca alegi sa faci pacate, mai meriti oare ajutorul Sau?
- Dar, parinte, ce pacate am eu? -zise omul cu nedumerire. Nu am decat pacate mici. Sunt acestea atat de grave?
- Fiule, i-a mai spus preotul, orice pacat este grav, fiindca pacatul, oricat de mic, iti strecoara in suflet rautate. Poate nu par pacatele tale prea mari, dar... ia adu-ti aminte, ieri a plouat?
- Da, parinte, a plouat ceva, dar nu prea mult.
- Si azi, de ce ai putut sa iesi din casa?
- E, parinte, pentru ca de dimineata a iesit soarele si pamantul s-a uscat repede.
- Pai, vezi, fiule? Anul trecut tii minte cand au fost inundatiile? A plouat 3 zile in sir. Am mai putut noi sa iesim atunci din case?
Pacatul, fiule, este la fel ca picatura de apa. Asa mica ai impresia ca nici nu-ti poate face rau. Daca ai ceva pacate, dar cauti sa le indrepti prin cainta si bunatate, prin rugaciune in sfanta biserica, atunci imediat apare dragostea lui Dumnezeu, care aduce iar liniste sufletului, la fel ca si caldura si lumina soarelui, dupa o zi cu ploaie. Dar, atunci cand ploile se aduna si curg unele dupa altele, cand mii si mii de picaturi, ce par fara putere, se strang laolalta, atunci nimic nu mai le poate sta in cale. Tot astfel, daca se aduna pacate peste pacate in sufletele noastre, nu le mai putem sta in cale si devenim tot mai rai si mai egoisti.
Intra in biserica, fiule, cat mai des. Roaga-te si inchina-te in fata icoanelor si, atunci, sufletul tau nu va fi chinuit de greutatea pacatelor si viata ta va fi un exemplu pentru cei din jur.
www.copilul.ro
- Fiule, de ce nu ai venit ieri la slujba? Ai avut vreun necaz? Pot sa te ajut cu ceva?
- Parinte, nu am avut vreme, m-am luat cu una, cu alta si...
- Vai, fiule, nu se poate sa nu-ti faci timp sa vii la biserica, sa aprinzi o lumanare si sa spui o rugaciune...! Daca tu nu te gandesti la Dumnezeu si nu cauti ajutorul Sau, cum ai vrea sa-ti poarte El de grija? Orice probleme ai avea, chiar daca nu le poti rezolva singur, chiar daca nimeni nu ar fi in stare sa te ajute, Dumnezeu poate. El iti da sanatate, liniste si spor in casa. Insa daca alegi sa faci pacate, mai meriti oare ajutorul Sau?
- Dar, parinte, ce pacate am eu? -zise omul cu nedumerire. Nu am decat pacate mici. Sunt acestea atat de grave?
- Fiule, i-a mai spus preotul, orice pacat este grav, fiindca pacatul, oricat de mic, iti strecoara in suflet rautate. Poate nu par pacatele tale prea mari, dar... ia adu-ti aminte, ieri a plouat?
- Da, parinte, a plouat ceva, dar nu prea mult.
- Si azi, de ce ai putut sa iesi din casa?
- E, parinte, pentru ca de dimineata a iesit soarele si pamantul s-a uscat repede.
- Pai, vezi, fiule? Anul trecut tii minte cand au fost inundatiile? A plouat 3 zile in sir. Am mai putut noi sa iesim atunci din case?
Pacatul, fiule, este la fel ca picatura de apa. Asa mica ai impresia ca nici nu-ti poate face rau. Daca ai ceva pacate, dar cauti sa le indrepti prin cainta si bunatate, prin rugaciune in sfanta biserica, atunci imediat apare dragostea lui Dumnezeu, care aduce iar liniste sufletului, la fel ca si caldura si lumina soarelui, dupa o zi cu ploaie. Dar, atunci cand ploile se aduna si curg unele dupa altele, cand mii si mii de picaturi, ce par fara putere, se strang laolalta, atunci nimic nu mai le poate sta in cale. Tot astfel, daca se aduna pacate peste pacate in sufletele noastre, nu le mai putem sta in cale si devenim tot mai rai si mai egoisti.
Intra in biserica, fiule, cat mai des. Roaga-te si inchina-te in fata icoanelor si, atunci, sufletul tau nu va fi chinuit de greutatea pacatelor si viata ta va fi un exemplu pentru cei din jur.
www.copilul.ro
Scopul scuza mijloacele?
In timp ce mergea pe drum, un calator a vazut intr-o gradina un pom frumos, de crengile caruia atarnau niste mere mari si rosii de-ti lasa gura apa. Vazand omul ca nu-i nimeni prin preajma, ce s-a gandit ? Bine ar fi daca ar gusta si el cateva, asa, de pofta!
Dar cum sa faca ? Pana la pom trebuia sa treaca de un gard inalt si de o mare baltoaca. A stat el ce-a stat, s-a sucit, s-a invarit, dar, nemaiavand rabdare, si-a zis: "Fie ce-o fi!" si a-nceput sa se catare pe gard. Cu greu, a reusit sa ajunga in curte, dar suparat nevoie mare, fiindca intr-un ghimpe din gard isi agatase haina si o rupsese. Acu, ce sa mai faca!
Nu mai putea schimba nimic. Ba, mai mult, grabindu-se, a uitat de baltoaca plina cu noroi si s-a afundat in mal.
Cand, in sfarsit, a ajuns sub pomul cu pricina, a luat cateva mere, dar, uitandu-se la ele cum arata, si-a spus:
- E drept ca am obtinut eu ce-am vrut, dar a meritat oare ? Haina mea cea buna e rupta, incaltarile si pantalonii murdari ...
Cum statea el asa si isi plangea singur de mila, apare in curte stapanul casei. Cand l-a vazut pe calator cum arata, i-a spus:
- Bine, omule, trebuia sa te muncesti atata pentru cateva mere ? Uite ce-ai patit! Ca sa nu mai spun ca nu inteleg de ce-ai incercat sa le iei pe furis ? Daca bateai la mine in poarta si mi-ai fi cerut cateva mere, eu ti-as fi dat cu drag. Acum, haide in casa sa te speli si sa te odihnesti si apoi iti vei vedea de drum!
Tare bucuros si multumit a fost calatorul, vazand bunatatea gazdei sale, dar, in acelasi timp, si-a promis siesi ca altadata nu va mai fi atat de nesabuit.
In viata, nu este important doar sa obtii, ci si cum obtii! Sunt oameni care vor sa aiba mai mult si, atunci muncesc fara tihna. Altii, insa, fura, gandindu-se mereu cum sa fuga de munca si sa insele. Acestia, pacatosii, singuri se insala, fiindca nu este totul sa ai un lucru; conteaza si cum l-ai obtinut!
"In cele trecatoare, nu poti deveni bogat decat saracind pe altul.
In cele duhovnicesti, nu poti deveni bogat decat imbogatind pe altul."
www.copilul.ro
Dar cum sa faca ? Pana la pom trebuia sa treaca de un gard inalt si de o mare baltoaca. A stat el ce-a stat, s-a sucit, s-a invarit, dar, nemaiavand rabdare, si-a zis: "Fie ce-o fi!" si a-nceput sa se catare pe gard. Cu greu, a reusit sa ajunga in curte, dar suparat nevoie mare, fiindca intr-un ghimpe din gard isi agatase haina si o rupsese. Acu, ce sa mai faca!
Nu mai putea schimba nimic. Ba, mai mult, grabindu-se, a uitat de baltoaca plina cu noroi si s-a afundat in mal.
Cand, in sfarsit, a ajuns sub pomul cu pricina, a luat cateva mere, dar, uitandu-se la ele cum arata, si-a spus:
- E drept ca am obtinut eu ce-am vrut, dar a meritat oare ? Haina mea cea buna e rupta, incaltarile si pantalonii murdari ...
Cum statea el asa si isi plangea singur de mila, apare in curte stapanul casei. Cand l-a vazut pe calator cum arata, i-a spus:
- Bine, omule, trebuia sa te muncesti atata pentru cateva mere ? Uite ce-ai patit! Ca sa nu mai spun ca nu inteleg de ce-ai incercat sa le iei pe furis ? Daca bateai la mine in poarta si mi-ai fi cerut cateva mere, eu ti-as fi dat cu drag. Acum, haide in casa sa te speli si sa te odihnesti si apoi iti vei vedea de drum!
Tare bucuros si multumit a fost calatorul, vazand bunatatea gazdei sale, dar, in acelasi timp, si-a promis siesi ca altadata nu va mai fi atat de nesabuit.
In viata, nu este important doar sa obtii, ci si cum obtii! Sunt oameni care vor sa aiba mai mult si, atunci muncesc fara tihna. Altii, insa, fura, gandindu-se mereu cum sa fuga de munca si sa insele. Acestia, pacatosii, singuri se insala, fiindca nu este totul sa ai un lucru; conteaza si cum l-ai obtinut!
"In cele trecatoare, nu poti deveni bogat decat saracind pe altul.
In cele duhovnicesti, nu poti deveni bogat decat imbogatind pe altul."
www.copilul.ro
Ghinda si dovleacul
Un calator s-a oprit la marginea unui drum si s-a asezat la umbra unui stejar sa se odihneasca. Privind in jurul sau, s-a intrebat:
- De ce ai facut, Doamne, plantele asa de ciudat: cum e cu putinta ca vrejul acela pipernicit, ce abia se tareste pe la marginea campului, sa faca ditamai bostanul, iar stejarul asta falnic niste ghinde mici, ca de abia le tii in palma?
Si intrebandu-se el asa, a atipit la racoarea umbrei. Dar la un moment dat l-a trezit o ghinda ce cazuse din copac drept in capul lui.
- Doamne, a mai zis calatorul, bine le-ai facut Tu pe toate! Pai daca imi cadea acum in cap ditamai dovleacul aici ramaneam lat. Asa ... e numai bine! Si a plecat mai departe, vazandu-si de drum cu multumire si cu zambetul pe buze. Nu intelegem totdeauna lucrurile, dar toate au cu siguranta rostul lor si menirea fiecaruia.
www.lumeacredintei.ro
- De ce ai facut, Doamne, plantele asa de ciudat: cum e cu putinta ca vrejul acela pipernicit, ce abia se tareste pe la marginea campului, sa faca ditamai bostanul, iar stejarul asta falnic niste ghinde mici, ca de abia le tii in palma?
Si intrebandu-se el asa, a atipit la racoarea umbrei. Dar la un moment dat l-a trezit o ghinda ce cazuse din copac drept in capul lui.
- Doamne, a mai zis calatorul, bine le-ai facut Tu pe toate! Pai daca imi cadea acum in cap ditamai dovleacul aici ramaneam lat. Asa ... e numai bine! Si a plecat mai departe, vazandu-si de drum cu multumire si cu zambetul pe buze. Nu intelegem totdeauna lucrurile, dar toate au cu siguranta rostul lor si menirea fiecaruia.
www.lumeacredintei.ro
Dumnezeu e in orice casa!
Intr-o seara de iarna, o tanara familie statea in jurul mesei. Tatal era trist si apasat de griji, iar mama plangea, tinandu-si fata in palme. Fetita lor cea mica, mirata de aceasta situatie, se apropie incet si intreba:
-Mama, de ce plangi?
-Fata mea, sunt zile grele, nu mai avem bani si pentru a putea trai am vandut si casa aceasta frumoasa. Maine va trebui sa ne mutam intr-o casa mult mai mica.De aceea plang, fiindca ne este greu sa plecam din acest loc minunat, unde am trait in liniste atatia ani, si sa ne mutam intr-o casa saracacioasa si ca vai de ea…
-Dar, mama, nu locuieste Dumnezeu si in casa aceea saraca in care ne vom muta?
Mirati de credinta copilei si de adevarul spus de aceasta, parintii au inteles ca, in viata, greutatile si necazurile de orice fel incoltesc sufletul omului, dar credinta si speranta nu trebuie niciodata uitate, fiindca doar cu ele in suflet drumul vietii e strabatut mai usor.
“Precum mesterul arunca aurul in topitorie si-l lasa a se cerne si a se curati prin foc pana ce vede ca straluceste, tot asa si Dumnezeu lasa sufletele omenesti sa fie cercetate de necazuri, pana ce se curata si se lamuresc. De aceea, o astfel de cercetare a lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet”.
www.lumeacredintei.ro
-Mama, de ce plangi?
-Fata mea, sunt zile grele, nu mai avem bani si pentru a putea trai am vandut si casa aceasta frumoasa. Maine va trebui sa ne mutam intr-o casa mult mai mica.De aceea plang, fiindca ne este greu sa plecam din acest loc minunat, unde am trait in liniste atatia ani, si sa ne mutam intr-o casa saracacioasa si ca vai de ea…
-Dar, mama, nu locuieste Dumnezeu si in casa aceea saraca in care ne vom muta?
Mirati de credinta copilei si de adevarul spus de aceasta, parintii au inteles ca, in viata, greutatile si necazurile de orice fel incoltesc sufletul omului, dar credinta si speranta nu trebuie niciodata uitate, fiindca doar cu ele in suflet drumul vietii e strabatut mai usor.
“Precum mesterul arunca aurul in topitorie si-l lasa a se cerne si a se curati prin foc pana ce vede ca straluceste, tot asa si Dumnezeu lasa sufletele omenesti sa fie cercetate de necazuri, pana ce se curata si se lamuresc. De aceea, o astfel de cercetare a lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet”.
www.lumeacredintei.ro
Dreapta educatie
Intr-o scoala de la marginea unui oras, era un profesor foarte iubit de copii. Totdeauna, domnul profesor avea grija de toti elevii, incercand sa-i invete cat mai multe. Dar, intr-o zi, copiii au observat ca unul dintre colegii lor fura si l-au parat imediat profesorului. Acesta, insa, nu l-a pedepsit pe faptas. Dupa cateva zile, hotul a furat iar, dar a fost prins imediat. Nici de aceasta data, domnul profesor nu l-a pedepsit. Cand acelasi lucru s-a intamplat si a treia oara, cativa baieti s-au dus la profesor sa se planga si i-au spus:
- Acest coleg al nostru fura mereu. Nu este bine ceea ce se intampla si va rugam sa-l dati imediat afara din scoala, altfel plecam noi.
- N-am sa-l dau afara. Daca vreti, puteti pleca toti ceilalti, dar el ramane.
- Domnule profesor, dar cum este posibil sa renuntati atat de usor la noi toti, care v-am ascultat mereu ?
Privindu-i cu blandete, profesorul le-a explicat elevilor sai, atat de mirati de aceasta neasteptata situatie:
- Voi stiti, deja, ce e bine si ce e rau. Daca ati pleca in lume, cu siguranta ca ati sti cum sa va purtati, nici nu ma indoiesc! Daca, insa, el ar pleca de aici, dintre noi, ce ar face ? Asta de ce nu v-ati intrebat ? De ce v-ati gandit doar la voi ? Credeti ca daca o sa-l dau afara, va fi mai bun ? Daca aici, intre noi, el nu stie cum e bine sa te porti, ce va face el in lume ? Asa ca, indiferent daca voi ramaneti sau plecati, el va sta in continuare aici, iar eu voi avea grija sa se schimbe si sa devina un om bun. Iar atunci cand va dori si el acest lucru, cu siguranta ca dintr-un hot ocolit de colegi, va deveni un copil apreciat si iubit de toti cei din jurul sau.
Cand a aflat despre cele petrecute, impresionat de bunatatea profesorului sau, baietelul care pana atunci furase si le pricinuise atatea necazuri celor din jurul sau a promis ca se lasa de furat. Si s-a tinut de cuvant, fiindca - asa cum spusese si domnul profesor - de data aceasta EL era cel care dorea din tot sufletul sa fie mai bun.
"Iertati-va unul pe altul, asa cum v-a iertat si Dumnezeu pe toti, in Hristos!"
www.crestinortodox.ro
- Acest coleg al nostru fura mereu. Nu este bine ceea ce se intampla si va rugam sa-l dati imediat afara din scoala, altfel plecam noi.
- N-am sa-l dau afara. Daca vreti, puteti pleca toti ceilalti, dar el ramane.
- Domnule profesor, dar cum este posibil sa renuntati atat de usor la noi toti, care v-am ascultat mereu ?
Privindu-i cu blandete, profesorul le-a explicat elevilor sai, atat de mirati de aceasta neasteptata situatie:
- Voi stiti, deja, ce e bine si ce e rau. Daca ati pleca in lume, cu siguranta ca ati sti cum sa va purtati, nici nu ma indoiesc! Daca, insa, el ar pleca de aici, dintre noi, ce ar face ? Asta de ce nu v-ati intrebat ? De ce v-ati gandit doar la voi ? Credeti ca daca o sa-l dau afara, va fi mai bun ? Daca aici, intre noi, el nu stie cum e bine sa te porti, ce va face el in lume ? Asa ca, indiferent daca voi ramaneti sau plecati, el va sta in continuare aici, iar eu voi avea grija sa se schimbe si sa devina un om bun. Iar atunci cand va dori si el acest lucru, cu siguranta ca dintr-un hot ocolit de colegi, va deveni un copil apreciat si iubit de toti cei din jurul sau.
Cand a aflat despre cele petrecute, impresionat de bunatatea profesorului sau, baietelul care pana atunci furase si le pricinuise atatea necazuri celor din jurul sau a promis ca se lasa de furat. Si s-a tinut de cuvant, fiindca - asa cum spusese si domnul profesor - de data aceasta EL era cel care dorea din tot sufletul sa fie mai bun.
"Iertati-va unul pe altul, asa cum v-a iertat si Dumnezeu pe toti, in Hristos!"
www.crestinortodox.ro
De ce are asinul cruce pe spate?
Asinul - numit si magar - este un animal des intalnit in legendele si credintele oamenilor. Nepretentios, asinul a fost totdeauna un ajutor pentru om, fiind un bun animal de povara.
Credinta populara spune ca diavolul se poate preschimba in orice vietate, dar nu are puterea de a se transforma in magar si nici nu poate face vreun rau acestui animal sau oamenilor care sunt intovarasiti in calatorie sau la munca de un magarus. Calare pe un asin au calatorit Fecioara Maria cu Pruncul Iisus, impreuna cu Sfantul Iosif, atunci cand au fugit in Egipt, pentru a scapa de mania Regelui Irod, care omora toti pruncii. Treizeci de ani mai tarziu, Mantuitorul Iisus Hristos intra in Ierusalim, intampinat de multimi, purtat tot de un asin. Venea calare pe un animal bland si simplu, dand astfel dovada de smerenie si modestie. Nu a venit calare pe un cal, caci in acea perioada caii nu erau folositi decat de cei bogati sau de soldati, in lupta. Mantuitorul insa era Domnul Pacii, al celor umili si simpli. Asinul a fost binecuvantat de Dumnezeu, caci animalul acesta are, inca de la nastere, semnul crucii pe spinare. Iata ce ne povesteste legenda: "Atunci cand a facut Dumnezeu animalele pe pamant, a facut si pe magar, urechiat si bland tot ca acum ... iar dunga ce o are pe spinare, in forma de cruce, se povesteste ca acest semn i-a fost facut de Dumnezeu, cand l-a binecuvantat, pe vremea cand l-a incalecat Iisus Hristos, spre a intra in Ierusalim."
"Magarul are cruce pe spate, fiindca a adus in spate pe Cel ce a purtat Crucea."
www.copilul.ro
Credinta populara spune ca diavolul se poate preschimba in orice vietate, dar nu are puterea de a se transforma in magar si nici nu poate face vreun rau acestui animal sau oamenilor care sunt intovarasiti in calatorie sau la munca de un magarus. Calare pe un asin au calatorit Fecioara Maria cu Pruncul Iisus, impreuna cu Sfantul Iosif, atunci cand au fugit in Egipt, pentru a scapa de mania Regelui Irod, care omora toti pruncii. Treizeci de ani mai tarziu, Mantuitorul Iisus Hristos intra in Ierusalim, intampinat de multimi, purtat tot de un asin. Venea calare pe un animal bland si simplu, dand astfel dovada de smerenie si modestie. Nu a venit calare pe un cal, caci in acea perioada caii nu erau folositi decat de cei bogati sau de soldati, in lupta. Mantuitorul insa era Domnul Pacii, al celor umili si simpli. Asinul a fost binecuvantat de Dumnezeu, caci animalul acesta are, inca de la nastere, semnul crucii pe spinare. Iata ce ne povesteste legenda: "Atunci cand a facut Dumnezeu animalele pe pamant, a facut si pe magar, urechiat si bland tot ca acum ... iar dunga ce o are pe spinare, in forma de cruce, se povesteste ca acest semn i-a fost facut de Dumnezeu, cand l-a binecuvantat, pe vremea cand l-a incalecat Iisus Hristos, spre a intra in Ierusalim."
"Magarul are cruce pe spate, fiindca a adus in spate pe Cel ce a purtat Crucea."
www.copilul.ro
Copilul si preotul
Mergand prin parohia sa, un preot l-a auzit pe un copil vorbind urat cu prietenii sai de joaca si injurand. Oprindu-se, l-a intrebat:
-Daca cineva ar vorbi in limba engleza, ce ai crede despre omul acela?
-Ca este englez, a raspuns baietelul.
-Dar daca cineva ar vorbi in limba spaniola?
-Ar fi spaniol, desigur.
-Nu crezi ce este la fel si cu cel care vorbeste “limba” lui Dumnezeu? Un crestin spune doar lucruri frumoase si folositoare. De la omul rau, dimpotriva, nu auzi decat vorbe urate, injuraturi si minciuni. Cum este sufletul omului, asa sunt si vorbele sale.
Fii atent ce spui, fiindca mai devreme sau mai tarziu vei ajunge intre cei a caror limba o vorbesti! Poti ajunge intre pacatosi si diavoli sau intre ingeri si sfinti.
“Omul este o corabie mica, in care se afla lei si balauri, otrava si rautate, carari bolnave si prapastii fara sfarsit. Dar, tot acolo este si Dumnezeu, sunt si ingerii, viata si Imparatia Domnului, lumina si Apostolii, cetatile ceresti si comorile de har: acolo, in sufletul omului, sunt toate”.
www.lumeacredintei.ro
-Daca cineva ar vorbi in limba engleza, ce ai crede despre omul acela?
-Ca este englez, a raspuns baietelul.
-Dar daca cineva ar vorbi in limba spaniola?
-Ar fi spaniol, desigur.
-Nu crezi ce este la fel si cu cel care vorbeste “limba” lui Dumnezeu? Un crestin spune doar lucruri frumoase si folositoare. De la omul rau, dimpotriva, nu auzi decat vorbe urate, injuraturi si minciuni. Cum este sufletul omului, asa sunt si vorbele sale.
Fii atent ce spui, fiindca mai devreme sau mai tarziu vei ajunge intre cei a caror limba o vorbesti! Poti ajunge intre pacatosi si diavoli sau intre ingeri si sfinti.
“Omul este o corabie mica, in care se afla lei si balauri, otrava si rautate, carari bolnave si prapastii fara sfarsit. Dar, tot acolo este si Dumnezeu, sunt si ingerii, viata si Imparatia Domnului, lumina si Apostolii, cetatile ceresti si comorile de har: acolo, in sufletul omului, sunt toate”.
www.lumeacredintei.ro
Copilul bine crescut
Intr-un sat din campie, s-au intalnit la fantana trei femei. Doua dintre ele nu incetau sa-si laude baietii. Cea de-a treia, insa, nu spunea nimic, cu toate ca avea si ea un baiat de care nu s-ar fi putut plange. Au luat cele trei femei cate o galeata cu apa si au plecat impreuna inapoi, spre casa. Pe drum, s-au intalnit cu cei trei copii, care se jucau intr-o livada.
- Ia uite-l pe-al meu, a zis prima femeie. E asa de puternic.
- Dar al meu, zise si a doua, e priceput la toate.
Nici de aceasta data, cea de-a treia femeie nu a spus nimic. Insa copilul ei, vazandu-si mama, s-a grabit sa vina si sa ia galeata. Ceilalti doi baieti au inceput sa rada si au ramas sa se joace mai departe. Acum se vedea adevarul. Din modestie, cea de-a treia femeie nu se lauda cu feciorul sau, dar in locul ei vorbeau faptele.
"Invata-te, fiule, sa fii totdeauna simplu si fara rautate!"
www.copilul.ro
- Ia uite-l pe-al meu, a zis prima femeie. E asa de puternic.
- Dar al meu, zise si a doua, e priceput la toate.
Nici de aceasta data, cea de-a treia femeie nu a spus nimic. Insa copilul ei, vazandu-si mama, s-a grabit sa vina si sa ia galeata. Ceilalti doi baieti au inceput sa rada si au ramas sa se joace mai departe. Acum se vedea adevarul. Din modestie, cea de-a treia femeie nu se lauda cu feciorul sau, dar in locul ei vorbeau faptele.
"Invata-te, fiule, sa fii totdeauna simplu si fara rautate!"
www.copilul.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)