DESPRE SLUJBELE BISERICESTI

Ce sunt slujbele bisericesti? De cate tipuri sunt ele? Unde si cand anume sunt savarsite? Ce sa asteptam si cum sa ne pregatim pentru a participa cu vrednicie la aceste momente de intimitate cu Dumnezeu? Acestea sunt cateva intrebari la cere vom incerca sa raspundem in randurile ce urmeaza.

Care sunt cele mai insemnate parti ale cultului divin public?

Cele mai insemnate parti ale cultului divin public sunt: Sfanta Liturghie, cele sapte Laude, sfintele slujbe ale Sfintelor Taine si Sfintele Ierurgii.

Ce este Sfanta Liturghie?

Referitor la aceasta slujba, Catehismul Ortodox spune asa: „Sfanta Liturghie este cea mai de seama sfanta slujba obsteasca a Bisericii care se roaga. Ea este miezul cultului divin, public si comun, precum si culmea cea mai inalta a trairii duhovnicesti. Mantuitoarea jertfa de pe Golgota este izvorul tuturor darurilor, iar Sfanta Liturghie este aducerea necontenita a acestei jertfe si insasi lucrarea lui Hristos in Biserica. Ea este dumnezeiasca si prea sfanta Taina a Tainelor lui Iisus Hristos si se savarseste numai de arhiereu si de preot si nu se numara in numarul celor sapte Laude.”

Parintele Arsenie Papacioc, vorbeste asa despre Sfanta Liturghie: „Nu poate exprima mintea omeneasca valoarea si foloasele Sfintei Liturghii macar in parte. Domnul Iisus Dumnezeu este de fata in Sfantul Altar. Si daca ar fi cu putinta sa se vada cerurile deschise, nu s-ar putea vedea nimic mai mult in cer decat cum este in Sfantul Altar, la Sfanta Liturghie „Ca Tu esti Cel ce aduci, Cel ce Te aduci, Cel ce sfintesti si Cel ce esti sfintit, Hristoase, Dumnezeul nostru” Iata o taina nepatrunsa de mintea omului: ca Domnul Hristos imprumuta preotului chipul, glasul, si miscarea; ca, repet, El este Cel ce savarseste, dand omului prin hirotonie, mai presus de fire, bogatia harului Preotiei, savarsindu-se astfel marile prefaceri ale painii si vinului in Trupul si Sangele Mantuitorului, ca sa il avem vazut (prin credinta), permanent cu noi, sa ne impartasim cu trupul si Sangele Lui. „Ca cine nu va manca Trupul Meu si nu va bea sangele Meu, nu va avea viata in el” (Ioan 6,53) (Arhim. Arsenie Papacioc, Mici indemnuri spre mantuire, Ed. Sophia, Bucuresti, 2009)

Ce sunt cele sapte Laude si care este numirea fiecareia?

Cele sapte Laude sunt slujbe sfinte bisericesti, care se savarsesc in toate zilele fara deosebire. Se numesc sapte Laude, fiindca prin ele laudam si preamarim pe Dumnezeu, la anumite timpuri din zi. Numele lor sunt:

1. Miezonoptica;

2. Utrenia cu Ceasul intai;

3. Ceasul al treilea;

4. Ceasul al saselea;

5. Ceasul al noualea;

6. Vecernia si

7. Pavecernita

Care este intelesul si cuprinsul celor sapte Laude?

Iata care este intelesul si cuprinsul celor sapte Laude:

1. Miezonoptica este cea mai veche dintre cele sapte Laude. Asezarea ei este sigur intemeiata pe porunca Mantuitorului: "Vegheati dar, ca nu stiti cand va veni stapanul casei: sau seara sau la miezul noptii, sau la cantatul cocosilor, sau dimineata" (Marcu 13, 35). Sau, poate, este intemeiata inca mai mult pe pilda celor zece fecioare, iesite intru intampinarea mirelui. La miezul noptii striga un glas: Iata mirele... "drept aceea privegheati, ca nu stiti ziua, nici ceasul" (Matei 25, 6-13). Troparele: "Iata Mirele vine la miezul noptii..." si "La ziua cea infricosata gandind...", ce se canta la Miezonoptica, intaresc parerea cea din urma, care este si a Sfantului Simion al Tesalonicului.

2. Utrenia slujindu-se dimineata, este slujba prin care aducem multumire Celui ce a adus lumina dreptei credinte si a imprastiat intunericul inselaciunii.

3. Ceasul al treilea. In ceasul al treilea S-a pogorat Duhul Sfant peste Sfintii Apostoli.

4. Ceasul al saselea este ora injumatatirii zilei si ne aduce aminte ca la aceasta ora a fost rastignit Mantuitorul Hristos.

5. Ceasul al noualea este ora rugaciunii de multumire "Celui ce a murit cu trupul pentru noi in ceasul al noualea si, in mainile Parintelui Sau punand sufletul Sau, sufletele noastre le-a pus si cu moartea Sa pe noi ne-a inviat".

6. Vecernia este slujba de seara. Seara Arhanghelul Gavriil descopera lui Daniil tainele lui Dumnezeu (Dan. 9, 21); la jertfa de seara David indrepteaza ca tamaia rugaciunea lui catre Dumnezeu (Ps. 140, 2); seara se arata ingerul si vesteste proorocului Zaharia nasterea Sfantului Ioan Botezatorul (Luca 1,13) si, in sfarsit, seara a asezat Domnul nostru Iisus Hristos Sfanta Taina a impartasaniei.

7. Pavecernita (Dupacinarea). Dupa intelesul sau, inseamna rugaciunea cea "de dupa cina". Pavecernita facandu-se la inceputul noptii, inseamna rugaciunea de multumita pentru odihna de osteneli si de aducerea aminte de moarte.

Ce sunt Sfintele Taine, cate sunt la numar si care este folosul lor?

Sfintele Taine sunt slujbe de sfintire a vietii omului, ce au fost intemeiate de catre Mantuitorul sau de Sfintii Apostoli, marturii despre existenta lor avand din Sfanta Scriptura.

Ele sunt in numar de sapte: 1. Botezul

2. Sfanta impartasanie

3. Mirungerea

4. Marturisirea pacatelor sau spovedania

5. Hirotonia

6. Cununia

7. Maslul

Marele folos al Sfintelor Taine, este ca ne mijlocesc obtinerea harului Duhului Sfant si de ele depinde mantuirea noastra, caci „Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi” (Mc.16,16)

Ce sunt ierurgiile?
Sunt rugaciuni de binecuvantare si sfintire a omului in diferite momente si imprejurari ale vietii, precum si de binecuvantarea si sfintirea firii inconjuratoare si a diferitelor obiecte sau lucruri de folos omului.

Prin ce se aseamana ierurgiile cu Sfintele Taine?
Intai prin aceea ca si unele si altele mijlocesc harul si sfintirea omului; al doilea, prin aceea ca si unele si altele lucreaza in chip tainic, prin puterea nevazuta a harului dumnezeiesc.

Prin ce se deosebesc ierurgiile de Sfintele Taine?
Intai prin aceea ca Sfintele Taine sunt intemeiate de catre Mantuitorul insusi sau Sfintii Apostoli si privesc numai viata omului, sfintind momentele sau imprejurarile cele mai de seama din cursul ei; ierurgiile sunt oranduite de Biserica si au un camp de inraurire mai larg, privind nu numai viata omului, ci si natura (firea) si fapturile necuvantatoare. De aceea unele se si savarsesc in afara locasului bisericesc, in case si in sanul naturii.
Al doilea, se deosebesc prin aceea ca Tainele sunt slujbe de temelie pentru mantuirea omului, unele din ele fiind de neaparata trebuinta pentru mantuirea oricarui crestin (ca Botezul, Mirungerea, Pocainta, impartasirea); pe cand, in ce priveste ierurgiile, acestea daca nu sunt toate absolut necesare pentru mantuire, conduc toate la mantuire, aducand sfintire omului si naturii. Ele sustin, in viata credinciosului, harul si sfintenia, pe care le capatam prin Sfintele Taine, facandu-le mai lucratoare.
Mai trebuie spus de asemenea ca ierurgiile au un loc de mijloc intre Taine si rugaciunile individuale ale crestinului. Ele se refera la multiplele trebuinte concrete ale omului, ca si rugaciunile lui individuale. Dar fiind savarsite de preot, aduc o implinire mai sigura a celor cerute, caci in rugaciunea preotului e prezenta Biserica, in numele careia el se roaga si face rugaciunea pentru credinciosi (Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica speciala, Bucuresti, 1980, p. 441)

Care sunt cele mai de seama ierurgii privitoare la lucruri?
Cea mai obisnuita sau cea mai des savarsita la noi este Sfintirea apei (aghiasma sau sfestania), deoarece apa este lucrul cel mai de trebuinta si mai des folosit in viata de toate zilele; iar cea mai sarbatoreasca si mai dezvoltata este Sfintirea bisericii (slujba tarnosirii).

Bibliografie:

1. Invatatura de credinta crestin ortodoxa, Ed. Institutului biblic si de misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2008

2. Arhim. Arsenie Papacioc, Mici indemnuri spre mantuire, Ed. Sophia, Bucuresti, 2009, p. 46-47

3. Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica speciala, Bucuresti, 1980, p. 441

DESPRE POMELNICE

Dar ce este un pomelnic? Pomelnicul este o listă cu numele persoanelor, în viaţă sau decedate, pe care le pomeneşte preotul în slujbe sau în rugăciuni. Termenul de pomelnic vine de la „a pomeni" - aducere aminte. Deci a pomeni - în ritualul creştin - înseamnă a rosti numele cuiva în cadrul unui serviciu religios pentru a atrage harul lui Dumnezeu, pentru a căpăta iertarea păcatelor lui etc. în Noul Testament acest termen de pomenire este folosit de multe ori: 1. Atunci când în casă la Simon leprosul, femeia păcătoasă, a turnat mir pe capul lui Iisus şi El a zis: „Oriunde se va propovădui Evanghelia se va spune ce a făcut ea, SPRE POMENIREA EI" (Matei 26:13). 2. Lui Corneliu sutaşul păgân, pentru că era foarte milostiv i se arată un înger al Domnului şi-i spune: „Corneliu!... Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit, SPRE POMENIRE, înaintea lui Dumnezeu" (Faptele Apostolilor 10:4-31). 3. Tâlharul de pe crucea din dreapta lui Iisus a zis: „POMENESTE-MĂ, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta "(Luca 23:42). 4. „Ce este omul, că-l POMENEŞTI pe el, sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? "(Evrei 2:6).

CUM SE SCRIE CORECT UN POMELNIC

Trebuie să ştim cum se face un pomelnic, adică cum şi ce trebuie scris. In primul rând să avem grijă să scriem pe cei vii în partea stângă, iar pe cei morţi în partea dreaptă.

RUBRICA CELOR VII, aflată în partea stângă a pomelnicului, trebuie să înceapă prin pomenirea celor care păstoresc cu ajutorul lui Dumnezeu Sfânta Biserică Ortodoxă (de exemplu: Teoctist patriarhul, Teofan mitropolitul), apoi scriem numele preotului care ne-a botezat, numele celui care ne-a cununat (dacă preotul care ne-a botezat sau ne-a cununat nu mai trăieşte, trecem numele în partea dreaptă, la cei morţi), apoi numele preotului duhovnic prin care ni s-au iertat păcatele (de exemplu: Vasile preotul). Aşa este bineplăcut lui Dumnezeu să ne rugăm unii pentru alţii: “Preoţii se roagă totdeauna pentru popor si poporul să se roage totdeauna pentru preoţi şi astfel vor merge împreună la cer!” Continuăm cu numele părinţilor, naşilor, copiilor, al celor care ne-au făcut bine şi al celor care ne-au făcut rău, şi la sfârşit trecem şi numele nostru (căci aşa spunea un părinte: „Roagă-te tu pentru toţi, că de tine are Dumnezeu grijă!").

RUBRICA CELOR MORŢI aflată în partea dreaptă a pomelnicului. O completăm la fel: începem cu cei adormiţi din clerul bisericesc (se înţelege, pe care i-am cunoscut, spre exemplu: Nestor mitropolitul, Firmilian mitropolitul, Cleopa arhimandritul...) şi continuăm cu toţi cei adormiţi din neamul nostru.

ACATISTUL

Uneori primim în Sfântul Altar de la creştini pomelnice cu titlul ACATIST. Termenul acatist (din limba slavonă - akatistu sau din limba greacă modernă - akatistos) are două înţelesuri:

1. Slujbă bisericească ortodoxă cuprinzând rugăciuni în cinstea Domnului Iisus Hristos, a Sfintei Fecioare Măria sau a unor sfinţi.

2. Listă de nume dată preotului spre a se ruga pentru personanele înscrise pe ea.
Expresia „A da un acatist" înseamnă a cere preotului să înalţe rugăciuni către Dumnezeu, pentru persoanele din acatist. In timpul citirii Acatistului nu se stă jos, în strane, ci în picioare sau în genunchi în faţa icoanei sfântului spre care ne îndreptăm rugăciunea. La Acatist aducem pomelnicul pe care se trec numai numele celor vii pentru care ne rugăm. Acatistele se pot citi si acasă, de către fiecare credincios.

CUM SE SCRIU MUMELE PE POMELNIC SI PE ACATIST

Numele celor dragi pe care vrem să le pomenească preoţi, trebuie scrise pe pomelnic corect, aşa cum le-au primit în Taina Sfântului Botez şi nu folosind prescurtări sau diminutivele cu care i-am alintat noi sau cei din jurul nostru.
Spre exemplu citim uneori pe pomelnice: Mihăiţă în loc de MIHAIL; Iulică probabil în loc de IULIAN, Măriuca, Maricica în loc de MĂRIA;

Date fiind conditiile din Japonia, unde multe persoane din familiile noastre sunt nebotezate, putem sa le trecem in pomelnice. Aceste persoane nu vor fi pomenite in cadrul Sfintei Liturghii, părintele insa rugandu-se pentru ele in particular. Rugămintea noastră este ca în dreptul lor să scrieţi “nebotezat”

Trebuie însă să ne amintim de faptul că în Imparatia lui Dumnezeu se intră numai prin taina Sfântului Botez, caci Mântuitorul Hristos spune „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu" (Ioan 3:5). De aceea, dacă dorim să îi ajutăm pe cei dragi, trebuie să ne străduim să ii facem sa constientizeze importanţa Sfantului Botez si să apeleze ei înşişi la acest act sacramental.

MENŢIUNI DE CARE TREBUIE SA TINEM CONT ATUNCI CAND SCRIEM POMELNICE

1. Biserica nu s-a rugat şi nu se roagă niciodată pentru copiii avortaţi. Copiii avortaţi nu intră în împărăţia lui Dumnezeu, ei rămân în planul iconomiei, milei şi iubirii divine. Neajungând momentul naşterii şi mai ales al botezului, ei nu sunt părtaşi împărăţiei lui Dumnezeu în care se intră numai prin botez

2. Cei care s-au sinucis nu trebuie trecuţi pe pomelnice, întrucât conform Sfintei Scripturi nu sunt iertaţi în veac: „Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi hulit. Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică" (Marcu 3:28-29). Prin păcatul împotriva Duhului Sfant se întelege Deci, pe cei ce şi-au curmat firul vieţii, căzând în păcatul deznădejdii, nu trebuie să-i punem pe pomelnic.