DESPRE POMELNICE

Dar ce este un pomelnic? Pomelnicul este o listă cu numele persoanelor, în viaţă sau decedate, pe care le pomeneşte preotul în slujbe sau în rugăciuni. Termenul de pomelnic vine de la „a pomeni" - aducere aminte. Deci a pomeni - în ritualul creştin - înseamnă a rosti numele cuiva în cadrul unui serviciu religios pentru a atrage harul lui Dumnezeu, pentru a căpăta iertarea păcatelor lui etc. în Noul Testament acest termen de pomenire este folosit de multe ori: 1. Atunci când în casă la Simon leprosul, femeia păcătoasă, a turnat mir pe capul lui Iisus şi El a zis: „Oriunde se va propovădui Evanghelia se va spune ce a făcut ea, SPRE POMENIREA EI" (Matei 26:13). 2. Lui Corneliu sutaşul păgân, pentru că era foarte milostiv i se arată un înger al Domnului şi-i spune: „Corneliu!... Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit, SPRE POMENIRE, înaintea lui Dumnezeu" (Faptele Apostolilor 10:4-31). 3. Tâlharul de pe crucea din dreapta lui Iisus a zis: „POMENESTE-MĂ, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta "(Luca 23:42). 4. „Ce este omul, că-l POMENEŞTI pe el, sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? "(Evrei 2:6).

CUM SE SCRIE CORECT UN POMELNIC

Trebuie să ştim cum se face un pomelnic, adică cum şi ce trebuie scris. In primul rând să avem grijă să scriem pe cei vii în partea stângă, iar pe cei morţi în partea dreaptă.

RUBRICA CELOR VII, aflată în partea stângă a pomelnicului, trebuie să înceapă prin pomenirea celor care păstoresc cu ajutorul lui Dumnezeu Sfânta Biserică Ortodoxă (de exemplu: Teoctist patriarhul, Teofan mitropolitul), apoi scriem numele preotului care ne-a botezat, numele celui care ne-a cununat (dacă preotul care ne-a botezat sau ne-a cununat nu mai trăieşte, trecem numele în partea dreaptă, la cei morţi), apoi numele preotului duhovnic prin care ni s-au iertat păcatele (de exemplu: Vasile preotul). Aşa este bineplăcut lui Dumnezeu să ne rugăm unii pentru alţii: “Preoţii se roagă totdeauna pentru popor si poporul să se roage totdeauna pentru preoţi şi astfel vor merge împreună la cer!” Continuăm cu numele părinţilor, naşilor, copiilor, al celor care ne-au făcut bine şi al celor care ne-au făcut rău, şi la sfârşit trecem şi numele nostru (căci aşa spunea un părinte: „Roagă-te tu pentru toţi, că de tine are Dumnezeu grijă!").

RUBRICA CELOR MORŢI aflată în partea dreaptă a pomelnicului. O completăm la fel: începem cu cei adormiţi din clerul bisericesc (se înţelege, pe care i-am cunoscut, spre exemplu: Nestor mitropolitul, Firmilian mitropolitul, Cleopa arhimandritul...) şi continuăm cu toţi cei adormiţi din neamul nostru.

ACATISTUL

Uneori primim în Sfântul Altar de la creştini pomelnice cu titlul ACATIST. Termenul acatist (din limba slavonă - akatistu sau din limba greacă modernă - akatistos) are două înţelesuri:

1. Slujbă bisericească ortodoxă cuprinzând rugăciuni în cinstea Domnului Iisus Hristos, a Sfintei Fecioare Măria sau a unor sfinţi.

2. Listă de nume dată preotului spre a se ruga pentru personanele înscrise pe ea.
Expresia „A da un acatist" înseamnă a cere preotului să înalţe rugăciuni către Dumnezeu, pentru persoanele din acatist. In timpul citirii Acatistului nu se stă jos, în strane, ci în picioare sau în genunchi în faţa icoanei sfântului spre care ne îndreptăm rugăciunea. La Acatist aducem pomelnicul pe care se trec numai numele celor vii pentru care ne rugăm. Acatistele se pot citi si acasă, de către fiecare credincios.

CUM SE SCRIU MUMELE PE POMELNIC SI PE ACATIST

Numele celor dragi pe care vrem să le pomenească preoţi, trebuie scrise pe pomelnic corect, aşa cum le-au primit în Taina Sfântului Botez şi nu folosind prescurtări sau diminutivele cu care i-am alintat noi sau cei din jurul nostru.
Spre exemplu citim uneori pe pomelnice: Mihăiţă în loc de MIHAIL; Iulică probabil în loc de IULIAN, Măriuca, Maricica în loc de MĂRIA;

Date fiind conditiile din Japonia, unde multe persoane din familiile noastre sunt nebotezate, putem sa le trecem in pomelnice. Aceste persoane nu vor fi pomenite in cadrul Sfintei Liturghii, părintele insa rugandu-se pentru ele in particular. Rugămintea noastră este ca în dreptul lor să scrieţi “nebotezat”

Trebuie însă să ne amintim de faptul că în Imparatia lui Dumnezeu se intră numai prin taina Sfântului Botez, caci Mântuitorul Hristos spune „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu" (Ioan 3:5). De aceea, dacă dorim să îi ajutăm pe cei dragi, trebuie să ne străduim să ii facem sa constientizeze importanţa Sfantului Botez si să apeleze ei înşişi la acest act sacramental.

MENŢIUNI DE CARE TREBUIE SA TINEM CONT ATUNCI CAND SCRIEM POMELNICE

1. Biserica nu s-a rugat şi nu se roagă niciodată pentru copiii avortaţi. Copiii avortaţi nu intră în împărăţia lui Dumnezeu, ei rămân în planul iconomiei, milei şi iubirii divine. Neajungând momentul naşterii şi mai ales al botezului, ei nu sunt părtaşi împărăţiei lui Dumnezeu în care se intră numai prin botez

2. Cei care s-au sinucis nu trebuie trecuţi pe pomelnice, întrucât conform Sfintei Scripturi nu sunt iertaţi în veac: „Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi hulit. Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică" (Marcu 3:28-29). Prin păcatul împotriva Duhului Sfant se întelege Deci, pe cei ce şi-au curmat firul vieţii, căzând în păcatul deznădejdii, nu trebuie să-i punem pe pomelnic.